In cartea “Inteligenta emotionala” a lui Daniel Goleman este descris un test simplu prin care poti sa-ti dai seama cata inteligenta emotionala are un copil. Testul suna astfel: unui copil de 3-4 ani i se pune in fata o prajitura si i se spune ca o poate manca pe loc, sau daca are rabdare sa astepte un pic (cam 15minute), va mai primi una si va putea sa manance doua o data.

Se pare ca aceasta metoda este capabila sa scoata la iveala capacitatea copilului de a-si amana satisfactiile de moment in schimbul unor beneficii mai mari din viitor. Autorul spune ca acest mic test este un predictor destul de exact al succesului in viata pentru acel copil. Atunci cand va fi adult, va fi capabil sa se abtina de la diverse abuzuri materialo/financiare, sa economiseasca bani, va avea rabdare cu oamenii, asa incat “norocul” va fi de partea lui.

Ultima mea revelatie este ca daca vreau sa fiu un antreprenor de succes, trebuie sa ma abtin “sa mananc acum prajitura”. Trebuie sa stiu sa aman cheltuielile nejustificate pentru alta data, sa evit sa pun adaosuri mari chiar de la inceput si in general sa am rabdare pentru ca la un moment dat satisfactia de a fi reusit va recompensa toate sacrificiile.

Posted from WordPress for Windows Phone

Vă invit şi pe voi să vă alăturaţi. Invitaţia este mai jos.

Spritul antreprenorial – Start-up vs Corporatie
miercuri, 18 mai, ora 09:30
Crystal Palace Ballrooms, Sala Vienna

Salvează în calendar: Outlook Calendar (vcs)

Vă invităm miercuri, 18 mai 2011 la cel mai important eveniment al JCI Bucuresti din prima parte a anului: seminarul Spritul antreprenorial, start-up vs corporatie. Evenimentul va avea loc începând cu ora 09:30 în sala Vienna a Cristal Palace Ballrooms – Calea Rahovei nr. 198A, vis-a-vis de Piața de Flori.

În program: Dezbatere demonstrativă, panel cu speakeri de top și super traininguri gratuite.

Confirmă participarea ta aici. Locurile sunt limitate!

După primul seminar am rămas cu trei lucruri simple, dar de impact:

1. ”Oferă explicaţii doar dacă ţi se cer” – de multe ori am tendinţa să mă pierd în explicaţii detaliate (ca orice programator :) ) şi nu e cazul decât atunci când e cazul :)
2. „Un singur lucru o data. Fără multitasking” – acesta este un foarte bun principiu din filozofia Zen.
3. ”Just do it! Exact ca la Nike! Fă o dată treaba şi nu mai teoretiza atât de mult” – a fost mesajul care m-a „trezit” şi m-a facut să realizez cât de mult „gaz” ard întorcând problemele pe toate părţile înainte să acţionez.

Despre ce este vorba?

Publicaţia online Startups.ro este în căutarea a patru afaceri proaspăt înfiinţate cărora să le facă cadou resurse şi susţinere în valoare de 160.000 de euro!

Ei asta-i bună, veţi zice.

Da, e foarte pe bune, vă răspund eu, doar că există şi nişte reguli ale jocului:

• afacerea nu trebuie să fie mai veche de 6 luni
• afacerea trebuie să fie condusă de un antreprenor cu minim 1-2 ani de experienţă
• afacerea trebuie să fie în unul din cele 4 domenii de activitate: IT&C, servicii diverse, retail, producţie

What’s in it for me?

Afacerile selectate vor primi gratuit susţinere, consultanţă, spaţiu de birouri în valoare totală de 160.000euro din partea mentorilor şi partenerilor programului.

Un alt beneficiu al intrării în acest program este expunerea pe care o vor căpăta cele 4 afaceri selectate pentru că pe durata celor 8 luni cât durează programul startups.ro va monitoriza şi va publica articole despre mersul afacerilor.

Cum mă înscriu?

Dacă vă încadraţi în criteriile de mai sus, folosiţi cu încredere formularul de înscriere.

Principalul avantaj pe care îl oferă un job într-o corporaţie este că o corporaţie oferă un întreg sistem care să vândă munca pe care angajatul o prestează. Cu alte cuvinte, este suficient să-ţi faci treaba foarte bine în cadrul corporaţiei pentru că sistemul va avea grijă să găsească clienţi cărora să le vândă serviciile tale şi să te scape de această bătaie de cap. În mod firesc, corporaţia îşi va opri o parte din acei bani pentru efortul de a-ţi fi vândut serviciile tale.

Liber profesionist

Există însă câteva profesii care nu au nevoie de acest sistem deloc, cum ar fi: medic, avocat, popă. Asta pentru că nevoia de aceste profesii este destul de evidentă, iar cererea suficient de mare încât să nu mai fie nevoie de un sistem intermediar care să se ocupe de vânzarea produselor sau serviciilor celui care le creează.

Antreprenor

Antreprenorul din păcate este în cea mai ingrată poziţie dintre cele trei. Asta pentru că pe de o parte el se ocupă să creeze produsul sau serviciul pe care îl vinde, iar pe de altă parte el trebuie să creeze şi sistemul care să vândă ceea ce produce el. Un antreprenor nu are luxul unui produs sau serviciu care să se vândă de la sine (ca în cazul liber profesioniştilor), dar nici luxul unui sistem care să vândă în locul lui (ca în cazul corporatiştilor).

Junior Chamber International (JCI) Bucuresti , filiala locala a celei mai importante organizatii mondiale de tineri antreprenori si tineri manageri (www.jci.cc), pregateste in luna mai 2009, cea de-a doua editie a programului de mentorat pentru viitori antreprenori. Inscrierile se pot face deja pe site-ul proiectului: www.tineriantreprenori.ro

Proiectul se adreseaza tinerilor, cu varste intre 18 si 35 de ani, ce au in plan infiintarea unei firme in maximum 6 luni de la participarea la program sau care au infiintat o firma cu maximum 6 luni de activitate pana la data inceperii programului.

Fiecare participant va avea un mentor personal cu care va petrece patru saptamani la biroul acestuia din urma. Mentorii sunt tineri antreprenori care au infiintat in ultimii ani start-upuri de succes in diverse domenii. Lista completa a acestora poate fi gasita la: www.tineriantreprenori.ro/mentori

« Prima editie a programului de mentorat, desfasurata in toamna anului trecut, a insufletit 203 viitori antreprenori sa aplice pentru acest program. Acestia au trecut prin mai multe etape de selectie, iar in final au fost alesi cei 18 participanti. Putem spune ca a fost o concurenta mai acerba decat pentru inscrierea la unele din cele mai prestigioase facultati din tara. Noutatea acestui program este interactiunea directa intre mentor si mentoree si feedback-ul imediat. » , declara Mihai Nasaudean, managerul proiectului – JCI Bucuresti.

Misiunea proiectului este de a contribui la dezvoltarea antreprenoriatului in randul tinerilor din Romania si de a-i sprijini pe acestia in initiativele lor, prin transfer de know-how, prin mentorat si prin training.

Pe langa discutii si sfaturi despre antreprenoriat, mentoree-ul impreuna cu mentorul vor trebui sa dezvolte un plan de afaceri ce va intra in competitia nationala Best Business Plan, organizata tot de JCI. Cel mai bun plan de afaceri va accede in finala mondiala a competitiei Best Business Plan, ce va avea loc in luna octombrie a acestui an in Tunisia, in cadrul Congresului Mondial al JCI.

« Nevoia de educatie antreprenoriala, de calitate, este atat de mare in Romania, incat acest program de mentorat incearca sa ajute la dezvoltarea cat mai multor tineri cu initiativa si cu spirit antreprenorial. Odata dezvoltat, acest spirit ce se poate aplica atat in compania proprie cat si intr-un ONG, in mediul public sau intr-o companie mare », adauga vicepresedintele executiv al organizatiei JCI Bucuresti, Tudor Maxim.

In urma acestui proiect se va crea o retea de tineri antreprenori ce vor putea continua relatia de colaborare initiata in timpul proiectului.

Participarea la program este gratuita si este sustinuta de munca mai multor voluntari din organizatiile partenere. Inscrierile se fac pe site-ul proiectului, la adresa www.tineriantreprenori.ro.

Despre organizatori

Initiatorul proiectului este Junior Chamber International Bucuresti, parte a Junior Chamber International (JCI). JCI este cea mai mare organizatie pentru tinerii lideri si antreprenori din lume, cu o vechime de 64 de ani. Membrii JCI sunt profesionisti si antreprenori cu varste cuprinse intre 18-40 ani care vor sa se dezvolte ca lideri si sa determine schimbari pozitive in societate. JCI are peste 200.000 de membri activi in 115 tari si milioane de alumni, care se implica in numeroase proiecte si programe de dezvoltare. JCI militeaza pentru implicarea tinerilor in viata economica, politica si sociala a comunitatii lor si realizeaza proiecte in urmatoarele domenii: dezvoltare individuala, dezvoltare internationala, afaceri si comunitate. Detalii la www.jci.cc.

JCI Romania exista din 2003 si a realizat pana in prezent numeroase proiecte, repurtand succese importante in competitiile internationale, cum ar fi Best Business Plan si Creative Young Entrepreneur si fiind mereu prezenta cu proiecte in conferintele si congresele mondiale si regionale, in cadrul carora a promovat antreprenoriatul romanesc. In prezent, JCI are filiale locale in Bucuresti, Timisoara, Brasov, Constanta, Iasi, Cluj si Lugoj, urmand sa lanseze in curand o noua filiala la Sibiu.

Coorganizatorii proiectului sunt organizatii importante, studentesti si de tineret din Romania: Advice Students, ASER, Business Club, FINANS si Leaders Romania.

Pentru mai multe informatii:

Mihai Nasaudean, Manager proiect

E-mail: mihai.nasaudean@gmail.com Telefon: 0744.682.865

Pentru un business, mai ales antreprenorial, cea mai mare amenintare pe timp de criza este falimentul, inchiderea afacerii. Dincolo de efectele negative de moment, cheia sta in a considera un astfel de esec o lectie importanta pentru un viitor business de succes.

Antreprenorul Radu Mircescu a vandut in acest an unul dintre businessurile pe care le-a fondat, compania producatoare de tigle metalice Viking Profil din Ploiesti, pentru trei milioane de euro, o suma mai mare de 60 de ori decat cea investita initial, in urma cu mai putin de doi ani. Inainte de aceasta performanta insa, antreprenorul a trecut prin doua falimente care au stat la temelia afacerilor sale de astazi. Mircescu a derulat, in perioada 1996-2002, doua businessuri “oarecum avangardiste pentru acele vremuri”: una se baza pe legitimatii si ecusoane de control acces si cealalta pe promovarea unor detergenti ecologici pentru intrebuintari domestice si industriale. In scurt timp, si-a dat seama ca momentul lansarii nu ii era favorabil, reticenta clientilor prea mare, astfel ca s-a orientat catre clientii mari, cu personal numeros, reprezentati de unitatile de stat, unde s-a lovit insa de asa zisele probleme “balcanice”: spaga, compensarile. In acest context, chiar daca a apelat la diverse finantari, nu a putut evita incapacitatea de plata, astfel ca si-a declarat falimentul, nu inainte de a consulta un avocat. Antreprenorul are insa puterea sa vada si efectele pozitive ale acestor experiente. “Am vazut ce inseamna ciclul de viata al unei firme, am invatat elementele esentiale de antreprenoriat, am analizat punctele slabe si punctele forte ale unei afaceri, am invatat vrand-nevrand legile si mecanismele economice, am reusit sa devin din «aprozarist» un antreprenor cat de cat adaptat vremurilor”, explica el.

Lansarea unui business intr-un moment inoportun este, de altfel, una dintre principalele surse de esec, de care s-a lovit si antreprenorul Sergiu Teodosiu. Cu un background profesional de patru-cinci ani, timp in care a experimentat inclusiv activitatea antreprenoriala, Teodosiu s-a decis sa se implice serios intr-o afacere, alaturi de un prieten, sub coordonarea unor consultanti austrieci. In 2005, cei doi au demarat say: hello, un serviciu de telefonie mobila cu preturi “imbatabile” la acea vreme, orientat in timp catre familiile celor plecati in strainatate.

De altfel, extinderea businessului a si urmat acest target, in 2006 antreprenorii vanzand circa 25 de licente pentru magazine, in special in zona Moldovei si in orase precum Pucioasa. Sergiu Teodosiu sustine ca, din acest moment, al businessului deriva, de altfel, una dintre marile greseli: conditiile puse pentru licentiere au fost minime, motiv pentru care partenerii din teritoriu nu aveau mare putere de finantare.

Astfel, Teodosiu s-a vazut nevoit sa investeasca mai departe in business, pentru a-si sustine partenerii. In plus, a intampinat un obstacol la care nu se astepta: nevoia de confort a clientilor. In aceste conditii, coroborat cu faptul ca serviciile de telefonie mobila ale marilor jucatori deveneau mai accesibile, la fel ca si accesul la internet, cei doi antreprenori au incercat sa capitalizeze toate nevoile clientilor si s-au extins cu servicii dintre cele mai diverse, de la transfer monetar la bilete de avion si notariat. La sfarsitul lui 2006 au capitulat, desi proiectul lor fusese unul de succes… pe hartie. “Ne-am dat seama in momentul in care noi, ca finantatori, nu am mai avut si nici nu am mai fost dispusi sa dam bani, nu aveam cu cine sa mergem la drum, toata lumea credea in afacere, insa nu si-a dovedit profitabilitatea. Pentru a nu aduce noi pierderi, am decis sa inchidem”, spune Teodosiu.

Pasul renuntarii la un business este, de altfel, si unul dintre cele mai grele momente din viata unui antreprenor, sustine Sergiu Teodosiu. “Puteam sa ma opresc cand aveam peste 150.000 de euro din licente, dar m-a luat valul, consideram businessul ca si un copil, ma implicasem cu totul in acest proiect. Vine insa un moment dur cand trebuie sa pui cifrele reale pe hartie si sa nu le mai ingnori. Exista inclusiv riscul sa iei esecul ca pe unul personal, important este sa iei distanta si sa judeci la rece ce nu a mers”, explica antreprenorul.

Petre Nicolae, directorul general al companiei de consultanta si training CBC Romania, spune ca cei care nu pot face diferenta intre emotional si rational au numai de pierdut. De altfel, adauga Nicolae, pragul psihologic este cel mai greu de trecut dupa un faliment. “Daca din punct de vedere al psihicului antreprenorul este echilibrat, poate trece peste datorii, poate demara alt business, poate face orice altceva”, precizeaza el.

O parere realista are si Radu Mircescu, care sustine ca un antreprenor trebuie sa renunte la business cand acesta nu mai poate produce prin salariu si dividende un trai decent. “Daca prin societatea ta nu iti poti genera un salariu net de 1.500 de euro lunar si un profit net de doua ori salariul tau inmultit cu 12 luni, opreste-te! Nu e viabila. Ti-ai cumparat o activitate. Atat!”, este de parere Mircescu, precizand ca se refera la anii de maturitate ai un business mic.

In plus, Petre Nicolae mentioneaza ca de multe ori oamenii nu se agata de business in sine, ci de statutul social pe care acesta il asigura si la care le este greu sa renunte. Dupa momentul inchiderii, spun antreprenorii, important este sa mergi mai departe cu atuul experientei si cu masurile de precautie pentru a evita un nou esec. Marius Vetrici, fondatorul companiei de software Soft Mentor, printre ai carei clienti se numara Ministerul Economiei si Comertului, considera ca centrul de copiere pe care l-a infiintat in studentie a valorat pentru el cat un MBA. “Asta, pentru ca aceasta mica afacere m-a plasat intr-o situatie foarte practica si am fost fortat sa iau decizii al caror efect a trebuit sa mi-l asum pe deplin”, spune antreprenorul.

Datorita experientei antreprenoriale din studentie, Vetrici spune ca a invatat sa negocieze cu furnizorii, cum trebuie sa comunice cu clientii, cum arata facturile, chitantele sau actele contabile, dar mai ales ce inseamna sa faci estimari prea optimiste. “De la acea intamplare toate estimarile pentru noile proiecte sunt facute foarte pesimist si sunt validate cu cat mai multi prieteni si cunoscuti selectati prin sondaj”, precizeaza managerul.

Pentru Sergiu Teodosiu una dintre lectiile invatate e legata de asigurarea unui portofoliul minim de clienti inainte de a demara efectiv afacerea, precum si de stabilirea pretului. “De multe ori se pleaca de la ideea de a oferi pretul cel mai mic de pe piata la produse de calitate. Simplul fapt ca esti la inceput inseamna ca volumul de vanzari este mic, ori daca tu pornesti la drum cu o marja mica, potentialul de crestere este mic”, afirma antreprenorul. Interactiunea cu alti antreprenori, din diferite domenii, este si ea esentiala, adauga Teodosiu, precizand ca aceasta lectie a invatat-o inca din facultate, cand s-a inscris intr-o organizatie nonguvernamentala care promova leadershipul si a participat la intalnirile acesteia. Intr-o astfel de intalnire l-a cunoscut, de altfel, si pe partenerul sau din prezent, care i-a propus sa preia afacerea e-fax.ro, un serviciu de fax online. A acceptat, desi tocmai esuase intr-un business in care se implicase total si nici nu avea cunostinte in domeniul faxului online. “Mi-am luat, practic, o masura de precautie prin implicarea intr-un business care creste, de altfel acest lucru m-a si impulsionat”, explica Teodosiu. In plus, experienta sa antreprenoriala l-a recomandat pentru colaborarea cu firma de consultanta si training Ascendis, unde este in prezent consultant.

Vreau să îi mulţumesc doamnei Mihaela Balea de la suplimentul Antreprenor al publicaţiei Business Standard pentru invitaţia de a participa la emisiune. În rest, vizionare plăcută.

Am avut ocazia să cunosc recent pe cel mai dintre cei mai reputaţi oameni de acest fel, pe Larry Farrell. Cu o experienţă de peste 20 de ani în consultanţă şi cercetare, domnul Farrell este recunoscut internaţional drept o autoritate în domeniul antreprenoriatului. În cadrul Săptămânii Globale a Antreprenoriatului Larry Farrel ne-a vorbit despre „Cum să devii antreprenor”.

Am reţinut câteva idei din discursul dumnealui şi cred că merită spuse mai departe. Mai precis, vă voi scrie despre Principiile fundamentale ale antreprenoriatului. Sunt patru la număr şi sunt descrise în continuare:

1. Sense of mission (sentimentul misiunii)
În termeni pământeşti reprezintă „Ce vrea să facă” antreprenorul şi „Cum vrea să facă”. Iar la un nivel mai filozofic este acea convingere că ai o misiune importantă de îndeplinit, că e o chestiune de viaţă şi de moarte (pentru afacerea ta), care te mobilizează şi te face să depăşeşti toate obstacolele posibile şi imposibile.

2. Customer & product vision (viziunea produsului şi a clientului tău)
S-a constatat că majoritatea covârşitoare a startup-urilor care dau faliment o păţesc pentru că nu au produsul potrivit sau chiar nu au unul deloc. Ceea ce domnul Farrell numeşte „viziunea asupra produsului” este înţelegerea profundă şi deplină a nevoilor pe care le satisface produsul firmei.

„Viziunea asupra clientului”, în schimb, reprezintă cunoaşterea profundă şi în totalitate a clientului tău în ceea ce priveşte modul său de lucru, obiceiurile sale, nevoile sale, veniturile şi cheltuielile sale, etc.

Accentul se pune aici pe ambele aspecte: atât produs cât şi client. Larry Farrell a propus o defalcare interesantă a conceptului în funcţie de cei doi factori:

* Dacă eşti focalizat atât pe produs, cât şi pe client, eşti un antreprenor.
* Dacă eşti focalizat pe produs, ai creat o bijuterie, dar nu prea ai legătură cu clientul, atunci eşti un om de ştiinţă.
* Dacă în schimb eşti foarte focalizat pe client, fără să-ţi pese prea mult de client, atunci eşti un om de vânzări.
* Şi în final, birocratul nu este interesat nici de produs şi nici de client. Mai mult chiar, el urăşte clienţii (pentru că îl bat la cap) şi nu vede nimic deosebit în produsul său. (Aici trainer-ul ne-a întrebat dacă am văzut vreodată un funcţionar public foarte mândru de permisele de conducere auto pe care el şi departamentul lui le emite, ce frumoase sunt şi ce poze drăguţe au :) Evident nimeni din noi nu a văzut aşa ceva.)

3. High-speed innovation (inovaţie cu viteza luminii)
Este arma secretă a antreprenorului mânat de dorinţa de a supravieţui. Într-o perioadă în care rata şomajului atinsese culmi nebănuite în Japonia, inginerul Akio Morita a rămas fără loc de muncă. Ce a făcut atunci acesta? A decupat bucăţi de metal dintr-un avion american doborât în timpul războiului, le-a sudat artizanal şi a scos pe piaţă primul prăjitor electric de orez. A fost primul produs care a marcat începuturile viitoarei Sony Corporation. “Anyone can be innovative and move with the speed of light if his life depends of it”(Akio Morita, fondatorul Sony).

4. Self-inspired behavior (comportament automotivaţional)
Mai exact, înseamnă să fii tu însuţi propria-ţi sursă de motivaţie, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le întâmpini. Înseamnă să găseşti în interiorul tău energia şi entuziasmul de a continua atunci când marea majoritate ar fi renunţat într-o situaţie similară.

Cum arată cele patru principii puse cap la cap într-un tot unitar? Răspunsul îl găsim într-un citat de-al lui Walt Disney, unul din antreprenorii de mare succes ai secolului trecut. Acesta spune: “The inclination of my life has been to do things and make things which will give pleasure to people in new and amazing ways. By doing that, I please and satisfy myself.”

Să analizăm un pic acest citat:
* „The inclination of my life” (toată viaţa am avut căutat să…) – este misiunea lui Disney.
* „make things which will give pleasure to people” (să creez lucruri care vor aduce plăcere oamenilor) – este viziunea clientului şi a produsului.
* „new and exciting ways” (modalităţi noi şi captivante) – este descrierea perfectă a inovaţiei.
* “By doing that, I please and satisfy myself” (această activitate îmi aduce o mare satisfacţie) – este chiar latura automotivaţională a muncii sale.

Nu-mi rămâne decât să vă urez misiune, viziune, inovaţie şi automotivaţie din belşug!

A fost o vacanţă cum nu am mai avut de cel puţin 9 ani. Şi asta pentru că timp de 5 zile am făcut NIMIC :) Ei, nici chiar nimic, dar ceea ce am făcut a fost foarte relaxant, fără nici un fel de bătaie de cap. Programul zilnic arăta aproximativ astfel:
- Trezire dimineaţă. Masa la restaurant.
- Plajă.
- Plimbare.
- Masa de prânz la restaurant.
- Plimbare, lectură.
- Somn la amiază.
- Plajă.
- Mâncarea de seară.
- Plimbare.
- Somn.

Pentru toată distracţia am plătit o singură dată, la agenţia turistică din Bucureşti, după care am savurat minunata senzaţie că lucrurile merg de la sine, fără să trebuiască să „urechez” pe careva pentru că nu-şi face treaba şi, cel mai important, fără să mai dau alţi bani.

Voi rezuma, pentru că este foarte important:
1) Lucrurile au mers de la sine, fără intervenţia mea, adică a clientului.
2) Eu, clientul, nu a trebuit să plătesc decât o singură dată. Şi atât.

Experienţa m-a învăţat că indiferent ce fel de afaceri faci, abordarea All Inclusive îţi va face clienţii mai fericiţi. Spun asta pentru că un All Inclusive bine făcut reduce bătăile de cap pentru client, elimină costurile ascunse şi face cheltuielile clientului previzibile.

Le voi detalia în continuare.

Bătăi de cap reduse pentru clienţi – clienţii preferă mai degrabă să lucreze cu o singură firmă care să le ofere o soluţie completă, „la pachet”. Opusul acestei abordări înseamnă pentru client să colaboreze cu mai mulţi furnizori care să conlucreze, cu riscul însă că dacă ceva nu merge aşa cum trebuie, respectivele firme vor începe să dea vina una pe cealaltă, iar clientul se va trezi cu problema nerezolvată.

Mie mi-a plăcut foarte mult că în Bulgaria am avut masa asigurată, că nu a trebuit să mă preocupe găsirea unui restaurant bun, cu preţuri corecte şi nici măcar nu m-a interesat unde pot să schimb bani româneşti în Leva sau care e cursul valutar.

Fără costuri ascunse – veţi fi de acord cu mine că nimic nu este mai neplăcut decât să plăteşti un anumit serviciu, după care să afli că trebuie să mai achiţi bani, pentru ca ulterior să ţi se spună că totuşi ceva nu a fost acoperit şi că trebuie să scoţi alţi bani din buzunar. De aceea, atunci când sunteţi în rolul de furnizor, gândiţi-vă şi calculaţi de zece ori înainte să faceţi o ofertă unui client, pentru a nu fi nevoiţi ulterior să „corectaţi” preţul oferit iniţial. Cu alte cuvinte, decât să cereţi unui client de 3 ori câte 300 de lei, mai bine îi cereţi o singură dată 1000 de lei şi sunteţi astfel şi dumneavoastră acoperiţi pentru eventualele cheltuieli neprevăzute.

Cheltuieli previzibile – ca urmare a implementării unei politici All Inclusive, clienţii dumneavoastră au posibilitatea să-şi menţină cheltuielile cu respectivul proiect în limitele bugetate. Asta pentru că odată ce aţi agreat un anumit preţ şi aţi demarat lucrarea, clientul are garanţia că va primi ceea ce a cerut, plătind banii pe care a fost de acord să-i achite. De fapt dacă ne gândim mai bine, oricărui client i se va părea normal să plătească preţul asupra căruia s-a convenit, iar orice deviere de la această regulă va fi considerată jecmănire.

În ceea ce priveşte afacerea mea, am învăţat încă de la început că atunci când un client îmi solicită un program de gestiune, eu trebuie să fiu pregătit să-i pot oferi şi un cititor de coduri de bare şi o imprimantă cu etichete de coduri de bare şi orice alt echipament conex necesar. Strategia s-a dovedit bună pe termen lung deoarece clienţii au înţeles că noi oferim soluţii şi nu doar vindem software.

Aşa că, dacă aţi obosit să alergaţi după monumente şi muzee şi aveţi nevoie de o vacanţă odihnitoare, mergeţi în concediu cu All Inclusive. Iar dacă demaraţi o afacere, încercaţi să oferiţi soluţii complete clientului pentru care să solicitaţi o singură dată o singură sumă de bani.