Vă spun eu: este o hartă. Un bileţel mic cât o cutie de chibrituri.

Ce conţine?

Este o hartă schematică, desenată de mână, care îmi arată cum să ajung de la biroul din dreapta jos, mergând după colţ, cu liftul, apoi pe scara rulantă până la staţia de Air Train care mă va duce din terminalul C la terminalul A, în aeroportul JF Kennedy, din New York.

De unde-l am?

Întotdeauna când nu ştiu pe unde să o iau ca să ajung la destinaţie (în Bucureşti sau în străinătate), cer unui poliţist sau unui taximetrist să mă îndrume. De data asta în timpul unei escale am dat peste domnul Luis Vargas care lucrează la Transportation Security Administration, un domn deosebit de drăguţ. Acesta mi-a explicat politicos cum se ajunge de la biroul la care era aşezat până la acea staţie de tren.

Ei şi ce-i cu asta?

Partea care m-a surprins cel mai tare a fost că în timp ce îmi explica traseul, respectivul a deschis o mică agendă şi a scos dintre filele ei o copie din această hartă, una din cele peste 10-15 pe care le pregătise dinainte. Toate hărţile erau desenate de mână, cu pixul.

„Lasă-mă să te las” vs. „Cu plăcere”

Acest funcţionar cinstit putea foarte bine să stea morocănos în spatele biroului lui şi să mă expedieze cu două vorbe. Datoria lui era să supravegheze ordinea în aeroport. Pun pariu că în fişa postului lui nu scrie „să deseneze mini hărţi care să îndrume călătorii prin labirintul din aeroport” :)

Şi totuşi, omul stătea acolo, îşi făcea meseria ca la carte şi un pic în plus. De fapt cred că abia aştepta să fie întrebat, ca să i se ofere ocazia să te îndrume şi să-ţi înmâneze o hartă făcută de mâna lui!

De ce făcea asta?

De plictiseală, ca să alunge monotonia sau din pasiune.

Eu cred că e din toate câte un pic, însă faptul că şi-a pus monograma pe fiecare hartă mă face să cred că motivul principal din spatele efortului său este ca harta făcută de mâna lui să ajungă în toate colţurile lumii şi lumea să ştie că el a făcut-o! Mi-l şi imaginez pe acest funcţionar respectabil cum stă la bătrâneţe cu nepoţii pe genunchi şi le deapănă poveşti despre hărţile lui care au ajuns în Australia, Peru, Japonia sau România :)

Concluzii

Se pot face multe comparaţii cu funcţionarii români şi se poate ofta mult pe această temă.

Mie însă acest caz mi-a arătat clar puterea lucrului făcut din pasiune. Nu poate fi decât un lucru bine făcut, indiferent dacă vorbim de funcţionari publici, de antreprenori sau de corporaţii.