Ce este un obiectiv?

Obiectivul este o anumită stare pe care ne-o imaginăm în viitor şi pe care tindem să o atingem prin acţiunile noastre.

Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final.

De ce avem nevoie de obiective?

1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funţioneze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar şi atunci când aparent nu facem nimic.
2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum, datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm înainte. Este precum spunea Paulo Coelho "când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Ceea ce spune scriitorul este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în acţiune atunci când vine dorinţa puternică; ci este vorba de chiar subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe care în mod normal nu le-am face cu mintea conştientă. De aceea anumite fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general. Este vorba de focusul pe care îl avem şi nu de vreo baghetă magică :)
3. Pentru că definesc priorităţi - de fiecare dată când am mai multe lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac îmi amintesc de obiectivele mele. Şi atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii: cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi cele care nu mă împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna întrebare "mă ocup de lucruri urgente sau de cele importante?".

Cum trebuie să fie un obiectiv?

Cărţile americane ne spun că trebuie să fie SMART (adică "deştepte"). Însă de data asta SMART este un acronim care vine de la:

• Specific (specifice) – obiectivele trebuie să spună clar ce anume vor să atingă;
• Measurable (măsurabile) – trebuie să existe o unitate de măsură de vreun anumit fel care să ne arate dacă obiectivul a fost atins, dacă există progres sau nu.
• Achievable (realizabile) – obiectivele pot fi realizate la modul general.
• Realistic (realiste) – obiectivele pot fi atinse cu resursele disponibile nouă.
• Timely (limitat în timp) – obiectivele trebuie atinse într-un anumit timp dat, până la un termen limită.

Nu-mi rămâne decât să vă doresc curajul de a visa cu ochii liberi la lucruri minunate şi mintea pentru a stabili obiective "deştepte" (SMART) pentru ceea ce aţi visat.

Timpul trece, iar elefanţii cresc imobilizaţi în acest fel. Singurul moment de libertate pe care îl au este când omul vine şi-i dezleagă temporar. După care sunt legaţi la loc.

La un moment dat după îndelungi eforturi care durează luni în şir, elefanţii încetează să se mai agite. Trec anii, elefanţii se fac mari şi puternici şi totuşi ei nu se mai zbat. Chiar dacă acum au toată forţa necesară să se elibereze din captivitate printr-o singură smucitură, ei stau docili şi aşteaptă să vină omul să dezlege funia ca să-i elibereze.

Elefanţii au căpătat ceea ce se numeşte neputinţa dobândită. Ei au învăţat încă de mici că nu sunt în stare să rupă funia şi să scape la libertate. Iar acum, chiar dacă sunt mari şi puternici, această neputinţă este atât de adânc înrădăcinată în comportamentul lor încât ei nici nu mai încearcă să scape!

Oamenii nu sunt foarte diferiţi de elefanţi. Eşecurile repetate îi descurajează pe cei mai mulţi atât de profund, încât aceştia învaţă cu timpul că nu mai are rost să încerce. Ei persistă în această convingere chiar dacă lucrurile se schimbă sau contextul e altul. Ei ştiu că nu sunt în stare şi atunci nici măcar nu mai încearcă. Cele mai mari oportunităţi din viaţa unui om sunt ratate anume în acest fel! Şi e păcat.

Napoleon Hill spune că succesul se găseşte după o anumită limită, limită de care marea majoritate nu sunt în stare să treacă. De ce? Pentru că eşecurile anterioare i-au învăţat că nu vor reuşi să depăşească acele dificultăţi. Puţinii care depăşesc aceste limite reuşesc să obţină ceea ce-şi doresc în viaţă: fac descoperiri răsunătoare, obţin prosperitate şi construiesc afaceri de succes. Diferenţa între cele două categorii de oameni este că unii se concentrează toată viaţa pe funie, iar alţii pe libertate.